Mario, Kirby, Zelda, Donkey Kong, Samus Aran, Bayonetta. Vrăjitoarea a ajuns în eșaloanele superioare ale elitei Nintendo cu Bayonetta 3, iar orice îndoială cu privire la statutul ei de personaj mascota pentru Casa lui Mario a fost dizolvată într-un cazan, clopotând cu sânge de demon, keratina și combustibil pentru rachete. Cu cântecul unei incantații și clicul unui deget înmănușat delicat, Bayonetta 3 asigură Vrăjitoarea Umbran ca o pictogramă Nintendo – poate chiar uzurpând unele dintre fețele mai… prietenoase cu familia… din listă în acest proces. Bayonetta 3, proprietarii de switch, este esențial.
Și nu începe cu o bubuitură, ci cu un scâncet. Introducerea în joc este lentă și iritante; făcându-te să te îndrepți, ca Bayonetta, printr-o lume care este sfâșiată de o entitate necunoscută a haosului. Nu poți fugi, nu poți sări, nu poți lupta – pur și simplu te împiedici în timp ce viața este absorbită din această lume pe care o numeai cândva acasă. O trupă zdrențuită de eroi zace moartă în jurul tău și ești forțat să privești cum un tânăr parvenit îndrăzneț al unei vrăjitoare străbate barierele realității, disperat să salveze… ceva.
Bine ați venit la Bayonetta 3, unul dintre cele mai plăcute jocuri prostii pe care veți avea plăcerea să le jucați anul acesta. La naiba, poate chiar generația asta. Acea introducere languidă pare plasată în mod intenționat pentru a vă arăta cât de rapid și de furios este jocul real. Odată ce ai depășit prologul și mizele (a se citi: multiversul) au fost clarificate, te-ai tăiat pe vrăjitoarea ta, năruitoare, tocată pe străzile din LA ca o femeie în drum spre o gală. Rahatul proverbial îl lovește pe fanul metaforic și este timpul să lupți – și imediat, PlatinumGames îți arată că este din nou în viteză și gata de afaceri.
Citiți mai multe
